Orice tentativă de reflecție privind biografia artistică a Simonei Runcan asumă acum, inevitabil, un caracter retrospectiv, în care privirea noastră trebuie să cuprindă un trecut configurat într-o operă ce subîntinde densitatea a patru decenii. Originea latină a cuvântului „retrospectiv” reunește doi termeni cheie: retro (înapoi) și specto/specio (a privi, a contempla), din care au derivat „spectator” și “spectacol”. În cazul de față, dimensiunea retrospectivă se conjugă cu calitatea de introspecție, în care se poate identifica o atitudine existențială. Etimologia latină este și aici emblematică: intro (înăuntru) și din nou specto. Privirea retrospectivă și introspecția se întâlnesc așadar în încercarea de a descifra activitatea artistică a Simonei Runcan, de la ciclurile Prezenţa obiectelor început în 1969 și Jocuri de copii (1973-1978) până la seria Convieţuiri silenţioase – obiectele conice cenușii și negre – la care încă mai lucra în ultimii ani ai vieții.
Descarcă aici integral volumul.
