Camelia Silian, Monahismul și cultul imaginii în Moldova, secolele XV-XVI.  Reprezentări ale sfinților apărători ai icoanelor. Coordonator: lect. dr. Vlad Bedros

Camelia Silian, Monahismul și cultul imaginii în Moldova, secolele XV-XVI. Reprezentări ale sfinților apărători ai icoanelor. Coordonator: lect. dr. Vlad Bedros

Chipul pictat, imaginea ca purtătoare de sensuri nevăzute, relația obiect-privitor, capacitatea transcendentă a artei sunt aspecte care îi preocupă în egală măsură pe artiști și pe cercetătorii artei. Dorința de a înțelege sau măcar de a mă apropia de toate aceste aspecte m-a făcut să mă aplec asupra spațiului bizantin, acolo unde icoana generează lungi dispute teologice, cu profunde implicații dogmatice, politice și artistice. Triumful Ortodoxiei a însemnat pentru creștinii bizantini victoria cultului icoanelor, în care monahii au avut un rol fundamental. Căderea Constantinopolului în 1453 a reprezentat pentru bizantini, acum sub ocupație otomană, începutul efortului de păstrare a tradiției și culturii răsăritene. Mediul mănăstiresc se dovedește nu doar un spațiu al conservării, ci și al propagării idealurilor artistice și teologice în sfera ortodoxă din afara Constantinopolului – în lumea sârbă, bulgară, rusă și românească. În acest context am ales studierea mediului monahal din Moldova secolelor XV – XVI, oprindu-mă asupra rolului pe care imaginea și cultul icoanei îl joacă în acest spațiu. Nu putem, desigur, discuta despre o dispută teologică în ceea ce privește icoana ortodoxă, date fiind atât distanța în timp față de crizele iconoclaste cât și raporturile Moldovei cu lumea bizantină. Putem însă studia caracterul specific al imaginilor religioase din Moldova perioadei amintite.