Delia Marinescu, Corneliu Michăilescu între receptare și oglindire, coordonator lect. dr. Irina Cărăbaș

Delia Marinescu, Corneliu Michăilescu între receptare și oglindire, coordonator lect. dr. Irina Cărăbaș

Lucrarea mea de licență propune revizitarea uneia dintre figurile avangardei istorice mai puțin cunoscute. Pictura lui Corneliu Michăilescu are o poziție mediană în studiile și cercetările de istoria artei românești. Ea ocupă un loc de mijloc pentru că a beneficiat până în acest moment de studii și monografii, dar chiar și așa, poziția lui în istoria artei nu este la fel de privilegiată cum au fost cele ale lui Marcel Iancu sau Max Herman Maxy. Această lucrare se sprijină pe studiile și monografiile existente (Petre Oprea, Andrei Pintilie sau Ruxandra Dreptu), de la care pleacă pentru a dezvolta direcții noi de cercetare. Obiectivul este de a desluși personalitatea lui Michăilescu prin scrierile contemporanilor, prin receptarea de care a avut parte opera lui, confluențele care au existat între el și mediul social care s-au manifestat în temele pe care el le-a abordat în pictura sa. În final, urmesc relația cu profesorul Gheorghe Marinescu în speranța de a înțelege dorința lui de a se supune unei experiențe halucinogene. Fire complexă, deschisă către toate noutățile pe care ideile avangardiste le aduc, el nu a pregetat să experimenteze, în același timp valorizând calitatea și rigoarea specifice tradiției. Astfel, avem înaintea noastră un artist deosebit de complex, care susține ideile “reîntorcerii la ordine”, ale școlii avangardiste târzii italiene, dar în același timp se supune experimentelor cu mescalină pentru a sonda universul intern al imaginației proprii asemenea suprarealiștilor.